Trei ani de tăcere într-un dosar de executare

O situație pe care o întâlnesc tot mai des: cineva primește, pe neașteptate, o poprire pe salariu sau o somație într-un dosar de executare început acum zece ani și aproape uitat. Prima întrebare este, de fiecare dată: „Se mai poate?”. Uneori, răspunsul este nu.

Executarea are și ea un termen

Dreptul de a cere executarea silită se prescrie, de regulă, în trei ani. Mulți cred că, odată pornită executarea, acest termen nu mai contează. Nu este așa: prescripția poate curge și în timpul executării.

Fiecare act de executare, de pildă o poprire sau un sechestru, întrerupe prescripția. Din acel moment începe un nou termen de trei ani. La fel se întâmplă atunci când datoria este plătită, chiar și parțial, sau recunoscută. Dacă însă trec trei ani fără niciun astfel de act, termenul se împlinește. Chiar dacă dosarul a rămas tot timpul deschis la executor.

Ce contează și ce nu

Pentru calculul termenului nu contează vechimea dosarului, ci ce s-a întâmplat efectiv în el. Contează actele prin care se urmărește, concret, recuperarea datoriei. O adresă de informare sau o simplă corespondență nu au, de regulă, acest efect. Nici o poprire veche, rămasă formal în vigoare, dar care de ani de zile nu mai aduce nicio sumă.

Nici pasivitatea executorului nu îl ajută, în principiu, pe creditor: executarea se face la cererea lui, iar urmărirea dosarului rămâne în sarcina lui. Altfel stau lucrurile dacă executarea a fost suspendată, de exemplu de instanță. Cât durează suspendarea, termenul nu curge.

Un caz din practica mea

Am reprezentat recent doi fideiusori, adică două persoane care se obligaseră să plătească un credit în locul debitorului, dacă acesta nu o face. Executarea împotriva lor începuse la sfârșitul anului 2013. Au urmat câteva popriri între 2014 și 2016, apoi dosarul a stagnat. Ultimul pas al creditorului a fost o cerere din august 2020. După aceea, nici creditorul, nici executorul nu au mai făcut niciun act de executare. În februarie 2024, executarea a fost reluată brusc.

Am formulat contestație la executare. Judecătoria Sectorului 3 București a verificat cronologia actelor și a constatat că dreptul de a cere executarea silită se prescrisese încă din august 2023. Instanța a anulat actele de executare făcute după această dată. Cele anterioare, din perioada în care termenul încă nu se împlinise, au rămas valabile.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră

Odată constatată prescripția, titlul își pierde puterea executorie. Datoria nu dispare ca atare, dar nu mai poate fi recuperată prin executare silită în baza acelui titlu. Actele făcute după împlinirea termenului cad, iar sumele încasate legal înainte de acel moment rămân, în principiu, încasate.

Un lucru este esențial: prescripția nu operează de la sine. Ea trebuie invocată, de regulă pe calea contestației la executare.

Ce aveți de făcut

• Nu ignorați actul primit. Contestația la executare se depune, ca regulă, în 15 zile de la data la care ați aflat de actul de executare.
• Cereți copia dosarului de executare. Numai din cronologia actelor se poate vedea dacă au trecut trei ani fără niciun act care să întrerupă prescripția.
• Nu plătiți și nu semnați nimic în grabă. O plată, chiar parțială, sau o recunoaștere a datoriei poate întrerupe prescripția. Dacă termenul s-a împlinit deja, gestul poate fi privit chiar ca o renunțare la prescripție.
• Cereți o analiză a dosarului. Fiecare dosar are propria cronologie, iar o singură zi poate schimba rezultatul.

Pentru creditori, concluzia este la fel de simplă: un dosar deschis nu este, prin el însuși, un dosar protejat. Executarea trebuie urmărită activ.

Temei legal: Codul de procedură civilă, art. 706–709 (prescripția dreptului de a obține executarea silită) și art. 715 (termenul contestației la executare).

Articolul are caracter informativ și reflectă cadrul legal de la data publicării; nu reprezintă consultanță juridică pentru un caz concret.